|
|
|
Cultura in masa
Noua e-revolutie
cultural-industriala
Cartile intra in muzeu
A sosit momentul sa discutam
despre disparitia cartilor.
Fiecare lucru la timpul lui, nu?
Unii se ingrijoreaza, altii sint optimisti, iar in timpul asta informaticienii
lucreaza de zor la
ceea ce ar trebui sa fie cartea viitorului, daca asa se va mai numi ea. Pina
una alta limba engleza
a si gasit cum era de prevazut termenul: e-book. Bill Hill cercetator
la Microsoft prezice 20 de
ani pina cind cartile electronice vor inlocui cartile tiparite. Dupa parerea
sa, cheia migrarii catre
cartea electronica este cum sa faci din lectura o experienta mai placuta decit
lectura unei
carti "clasice". Cercetarile actuale au deja la rezultate excelente: rezolutie
marita a ecranului, greutate
redusa a "cartii" astfel incit o carte electronica va putea fi nu numai portabila
dar in acelasi timp va
furniza imagini, sunete transformind actul lecturii intr-o experienta intelectualo-senzoriala.
(De ce nu si gastronomica, tactila si chiar sexuala?)
Viitorul a
inceput alaltaieri
Un editor francez se imbata cu apa rece: " Nu sint preocupat de amenintarea
informaticii.
Nu vad cum sa citesti poezie sau un roman la un ecran". Altii se arata ingrijorati
pentru drepturile
de autor in caz ca e-book-urile vor permite copierea in masa, sau remarca
lipsa "efectului tactil"
procurat de o carte electronica in comparatie cu cea traditionala(ce stiti voi?!).
Toata breasla insa e de acord ca deja cartile au devenit o marfa care uniformizeaza
gusturile. Supremarketurile, Internetul sint la
motorul fenomenului astfel incit s-a ajuns la o uniformizare "a la baisse" a
gusturilor. E adevarat, desi nu in proportie de suta la suta caci de exemplu
faimosul Amazon dot com vinde carti de cele mai diverse orientari dar
evident productiile de masa gen Harry Potter beneficiaza de cea mai mare vizibilitate
si reclama. Pentru editurile anglo-saxone limba ramine un obstacol la realizarea
unor profituri rapide in domeniul editorial. Daca Michael Jackson sau Madonna
nu au avut nevoie niciodata sa cinte in japoneza ca sa umple stadioane la Tokyo,
nu acelasi lucru se poate spune despre carti. Poate nu ar fi rau ca mai intii
sa se treaca la instaurarea democratica a englezei ca limba planetara si apoi...restul
e un joc de copil.
Consum, deci
exist
Unii librari depling faptul ca meseria lor e pe cale de disparitie datorita
avalansei de librarii cu auto-servire unde, in locul contactului uman cumparatorul
este expus doar la reclama atotprezenta.In plus, in tarile unde Internetul e
prezent pe scara larga, cartile inceteaza sa mai devina un mijloc de cultura
si informare. Fenomenul disparitiei cartilor traditionale poate fi pus in legatura
cu o miscare mai ampla in domeniul culturii.“Calatoriile si turismul international,
parcurile tematice si orasele-muzeu, complexele de distractii, cultura corpului,
moda, bucataria, sporturile profesionale, jocurile, cinematograful, televiziunea,
lumea virtuala si tot ce inseamna activitate recreativa sint pe cale sa devina
suportul unei forme de hipercapitalism care exploateaza accesul la experienta
culturala. scrie Jeremy Rifkin in ultima sa carte. Folosind un termen destul
de sugestiv el remarca o "disneylandizare" a societatii actuale in care cultura
devine o simpla marfa. Principiul satisfactiei imediate in detrimentul valorilor
traditionale, a invatarii si a memoriei. Cultura electronica a evacuat Isoria
si sterge Viitorul in numele prezentului. Consum, deci exist devine un
mod de viata care nu tine seama de timp, spatiu. Toate aceste festivaluri de
tot felul:Serbarea Muzicii, a gastronomiei, Primavara Poetilor, Paradele Tehno
sau homosexuale nu fac decit sa intretina o atmosfera consumerista perpetua.
Vorbind despre Franta Rifkin scrie: " Anul trecut de acum traditionala Sarbatoare
a Cartii s-a intitulat Furia de a Citi care avea 3 teme: A citi in inchisoare,
A citi in spital, A citi in tren. Descopeream atunci aceast nou concept al lecturii
furibunde in timp ce citeva secole de civilizatie ne obisnuisera mai curind
cu cititul in liniste adica in reflexie si meditatie.
Principiul
dominatiei
In noua economie, retelele inlocuiesc pietele, schimbul traditional
de bunuri intre cumparatori si vinzatori este inlocuit de un sistem de acces
la plata pe termen scurt(inchiriere, abonament, taxa de intare, etc) Dintr-o
data viata devine un consum permanent: " Sectoarele de virf ale viitorului se
vor baza mai curind pe transformarea in marfa a unei largi game de experiente
culturale decit pe produse si serviciile traditionale furnizate de industrie.
Scaderea ratei de acumulare(depuneri ale cetatenilor) precum si rapida evolutie
a datoriilor personale contribuie la dematerializarea economiei. Cu cit economia
merge mai bine cu atit cetatenii muncesc mai mult, ca sa cumpere mai mult intr-o
cursa ametitoare. Bancile isi trimit emisarii in scoli si universitati ademenind
tinerii cu stupide cadouri insignifiante pentru a deveni posesori de carte de
credit. Desi economia americana functioneaza la cote maxime iar numarul milionarilor
a atins cifre nemaivazute, pe ansamblu 50 la suta din cetatenii americani nu
au nici un cent in banca! De curind o noua carte face furori in SUA in care
autorul isi indeamna concetatenii sa consume rapid cit mai au timp...moartea
poate veni oricind.
In firme se constata declinul capitalului fix si practica foarte raspindita
a sub-contractarii.
In cartea lui, Rifkin citeaza cazul Nike " o firma virtuala care nu poseda nici
uzine, nici masini, nici echipamente, nici instalatii" dar care are in posesie
cercetarea, conceptia si distributia produselor sale si in acelasi timp detinind
o strategie de marketing remarcabila.
Un alt exemplu este Microsoft a carei valoare in bursa era evaluata la 85,5
miliarde dolari desi activul sau real reprezinta mai putin de un miliard de
dolari.
La polul opus, o firma traditionala, detinatoare de un enorm patrimoniu material
precum General Motors a trebuit sa suporte o depreciere a valorii bursiere care
a atins jumatatea valorii patrimoniului sau fizic.
Dematerializare este prezenta in domeniul serviciilor. Bill Gates a transformat
batrina Enciclopedie Britannica odinioara in 22 volume intr-un serviciu on-line
la care te poti abona. Deci nu mai e vorba de cumpararea de bunuri ci de cumpararea
de timp de acces.
Unul din aspectele cele mai spectaculoase ale "epocii accesului" este domeniul
biotehnologiei. Agricultorii nu mai sint proprietarii fizici ai semintelor deoarece,
brevetate ele nu mai sint "vindute" ci inchiriate sub forma unui acces provizoriu
care poate fi reinnoit.
Poate merita sa mentionez ca tocmai am citit despre un onorabil cetatean american
caruia in timp ce era in spital i s-au prelevat parti din pancreas pentru..studiu
intru folosul omenirii de catre un laborator californian. Nu mica i-a fost mirarea
cind a auzit ca laboratorul cu pricina a vindut la preturi astronomice celule
cultivate in probele pe care le "donase". Desigur ca acum cazul e in fata tribunalului
caci laboratorul sustine ca are "copyrightul" asupra bucatilor de pancreas prelevate.
In fine...revenind, aceasta "logica a accesului" care devine prezenta in fiecare
zi datorita noilor tehnologii(telefon portabil, televiziune pe cablu cu acces
platit, acces la Internet..) produce un stil de viata cu totul nou bazat el
insusi pe un acces cu plata. Orasele private concepute si administrate de Disney
sint un exemplu care va fi urmat si de alte firme.
Imagine there's no country...
Cultura a ajuns in miinile marketingului care o metamorfozeaza
intr-un soi de "valoare culturala adaugata" in produse din cele mai vulgare.
Azi Calvin Klein sau Armani sint echivalentul lui Mozart sau al lui Picasso,
care el insusi devine un automobil. Microsoft se vinde pe muzica de John Lennon
sau Stones. Este vorba de accesul la o "realitate stilizata" si virtuala care
se negociaza pe pietele culturale.
Produsul si marfa reprezinta astfel o imagine, un decor, imaginarul unor valori
morale.
Omul nou
Acest noi indivizi influentati
de Internet si de catre consumul permanent nu mai stiu sa scrie dar navigheaza
in retea ca pestele in apa. Ei nu mai analizeaza ci sint emotionati de catre
imagini, virtuale sau reale. Nu mai au nici un interes pentru Istorie dar sint
pasionati de moda: " Realitatea pentru ei devine Disney World si Club Med, considera
centrele comerciale ca fiind un spatiu public privilegiat si tind sa se identifice
democratia cu suveranitatea consumatorului".(..)In universul lor marcat de ritmul
ametitor al schimbarilor, obiceiurile, conventiile si traditiile nu mai au practic
nici un loc."
Nu trebuie sa fii ghicitor ca sa prevezi unde duce lumea asta al efemerului
si al timpului prezent, condus de catre singurul principiu al placerii, care
uita trecutul si care ignora viitorul pentru a sfinti mai bine sati\sfactia
personala si imediata. Expertii in marketing se fericesc la vederea acestor
"insetati de aparente"
Aceasta revolutie tehnologica si de civilizatie care exista in occident este
insotita de o saracire din ce in ce mai mare a Lumii a treia, spune Rifkin.
Distrugerea Statului-natiune si colonialismul economic intretin diferente uriase
intre bogati si saraci, fenomen care afecteaza chiar si tarile dezvoltate. Mondializarea
inseamna mai intii mondializarea mizerie si a saraciei.
Politica o fraza de dinsii inventata...
Nimic mai usor de observat cum alegatorii devin din ce in ce mai cinici
la adresa sistemului electoral si a politicienilor, si in special tinerii. Distanta
dintre "alesi" si alegatori a devenit flagrant de mare astfel incit dispretul
sau indiferenta fata de ceea ce a insemnat piatra unghiulara a unui sistem democratic
deschide drumul impostorilor sau in cel mai bun caz al mediocritatilor impinsi
cu forta de capitaluri mai mult sau mai putin dubioase. Intilnirile televizate
dintre candidati devin arene precum luptele de cocosi din Tijuana unde cel care
cistiga e aclamat ca..invingator doar pentru ca a smuls penele adversarului.
In lupta pentru "propasirea" tarilor lor, politicienii din Europa de Est se
inghesuie sa demonstreze ca guvernul pe care il vor conduce va privatiza nu
numai uzinele dar si apa potabila, lacurile, spitalele intru propasirea boborului
suveran. Nimeni nu se intreaba ce s-ar intimpla daca muncitorii din China sau
programatorii din India ar fi platiti la jumatatea salariului unui occidental.
Simplu. Onor prezidentul lui Nike sau Microsoft de exemplu vor impacheta jucariile
si vor pleca in Chiapas.
Nostradamus sau Machiavelli?
Les enjeux de la liberté aparuta in 1994 este
o culegere de articole scrise in diferite colturi
ale lumii, tratind despre ultimile schimbari pe harta politica a lumii, in special
petrecute in Europa
dupa 1990, dar si pe alte continente. E interesant sa vezi cum un intelectual
latino-american de talia lui
Mario Vargas Llosa interpreteaza evenimente politice europene de exemplu. Nu
este in necunostinta
de cauza: a locuit 7 ani la Paris, a avut si are numeroase legaturi, prieteni
in Europa, a tinut conferinte
si a vizitat-o in lung si lat.
Unul din articole se intituleaza: Natiuni, fictiuni, in care Llosa ataca
virulent conceptul de natiune.
"O natiune este o fictiune politica impusa unei realitati
socio-geografice, aproape intotdeauna prin forta, in beneficiul unei minoritati
politice, si mentinuta printr-un sistem uniformizant care, cu o mina blinda
sau cu un pumn dur, impune omogenizarea cu pretul disparitiei unei heterogenitati
existente, instaleaza bariere, obstacole deseori de netrecut dezvoltarii unei
diversitati religioase, culturale sau etnice in interiorul sau."
E cel putin curios cum un scriitor de talia lui llosa care printre altele a
candidat la presedintia
tarii sale poate sa emita asemenea sentinte. Ma intreb cum de si-a dorit sa
devina presedintele
unei fictiuni? Daca in literatura latino-americana realitatea si fictiunea se
impletesc deseor,i nu acelasi lucru e posibil intr-un eseu politic!
Intreg articolul este o apologie a statului unic mondial (gen Imagine
al lui Lennon) dar compus din comunitati diverse(poate retele?) bazate pe orice
dar nu pe identitate nationala. Iata ce scrie Llosa mai departe: "Nationalismul este o forma de incultura care impregneaza
toate culturile si coexista in toate ideologiile(..) Apoi el observa
pe buna dreptate cum noua ordine mondiala face sa topeasca granitele dintre
natiuni, creind piete mondiale, o cultura mondiala, ... dar parerea lui este
ca procesul trebuie considerat ca binevenit:
"Slabirea si dizolvarea natiunilor in vaste si suple
comunitati politico-economice plasate sub semnul libertatii nu vor contribui
doar dezvoltarii si progresului planetei, diminuind riscul conflictelor belicoase
si deschizind perspective nemaintilnite comertului si industriei, el va permite
de asemenea diversificarea si nasterea de culturi autentice, acelea care se
nasc si se dezvolta dintr-o necesitate de expresie a unui grup uman omogen,
chiar daca ele nu servesc o vointa de dominatie politica. Paradoxal, doar mondializarea
poate garanta dreptul de existenta a acestor mici culturi care au fost distruse
de natiune pentru a putea consolida mitul intangibilitatii sale."
Pare ridicol si totusi Llosa stie el ceva poate. Micile "culturi", in ziua de
azi isi cer drepturile uneori
foarte zgomotos in interiorul statelor nationale si fara indoiala, incetul cu
incetul vom ajunge in lumea ideala trimbitata de sud-americanul cetatean al
lumii. Exista deja in facultati catedre de studiul culturii homosexuale de exemplu.
Dar de ce sa nu ne gindim la organizatiile care apara drepturile proprietarilor
de arme. In fine, Internetul e plin de grupuri(transnationale) de discutii pe
teme atit de diverse incit statul ideal al lui Llosa pare ca si-a selectat(natural)
cetatenii.
Sigur sint intrebari care au fost deja si vor mai fi dezbatute: crearea statelor
nationale a corespuns unei realitati pe teren de facto sau a fost rezultatul
unei manipulari politice. Oare constiinta nationala a insemnat un regres sau
un pas inainte pentru omenire? Un lucru e totusi sigur; la ora actuala statele
nationale sint o piedica in fata mondializarii economiei si culturii asa ca
Llosa nu face decit sa "lupte" pe terenul cultural-politic in timp ce altii
se ocupa de cel economic sau militar.
Poate cine stie, dupa faza modializarii, in viitor statele nationale vor fi
iarasi la moda, sigur dupa alte criterii...si raspunzind altor necesitati ale
timpului.... Oare ce il face sa creada pe Llosa ca existenta a milioane de entitati
culturale va fi atit de pasnica? Ce va sta la baza noii purificari genetice,
sexuale, culinare?!
E adevarat ca o entitate umana microscopica comparata cu ditamai natiunea e
mult mai usor de manipulat ba chiar de exterminat in modul cel mai discret cu
putinta dar noul Jules Verne e prea enuziasmat de noua lumina roza care apare
la orizont ca sa mai analizeze asemenea probleme co-laterale. (Mario Vargas
Llosa/Les enjeux de la liberté/Gallimard 1994 )
Acest articol a aparut in situl www.total.net
email : focuri_vii@hotmail.com
Nota
Dreptul de autor pentru acest articol apartine in totalitate si in mod exclusiv autorului acestuia .
|
